Dragostea din cimitire: Rugăciunea lui Brîncuși

Rugăciunea. Buzău, România.

La începutul secolului trecut, în tîrgul Buzăului răsuna o impresionantă poveste de dragoste, născută între Eliza, fiica lui Nicolae Seceleanu, un mare moșier, și Petre Stănescu, un tînăr avocat. Tinerii au luptat mult pentru a obține binecuvîntarea părinților, iar atunci cînd, în sfîrșit, au primit-o, credeau că vor trăi fericiți pînă la adînci bătrîneți. Însă, nu a fost să fie. 

După numai cinci luni de la căsătorie, Petre a murit, în 1907, la vîrsta de numai 31 de ani. Profund îndurerată, Eliza vrea să cinstească memoria soțului ei printr-un monument funerar executat la comandă. Adresîndu-se mai întîi la unul dintre cei mai mari sculptori din Europa, este refuzată, din lipsă de timp. Îi este recomandat, însă, Constantin Brîncuși.

Pentru femeia care își plîngea dragostea, sculptorul își imaginează un trup gol, dar plin de durere: îngenuncheat și cu mînile duse la piept. Pentru această „Rugăciune”, Brîncuși primește de la Eliza 7.500 de lei, în aur. După aproape 50 de ani, Muzeul de Artă al României a cumpărat de la Eliza monumentul cu 70.000 de lei. O replică, mai întîi din piatră, apoi din bronz, a fost pusă din nou la căpătîiul iubitului soț.

În 1996, lucrarea a fost furată, dar recuperată doi ani mai tîrziu. Hoțul, însă, nu s-a astîmpărat, și în 2005, monumentul dispare din nou. De data aceasta – fără urmă.

Cu ajutorul unor donații, adunate în cadrul unui spectacol caritabil, a fost realizată o nouă replică autorizată, care a costat 40.000 de lei românești.

Continuarea articolului e aici.